Una dintre întrebările pe care studenţii universităţilor de artă şi le pun
în mod legitim, este legată de integrarea lor socială după absolvirea
studiilor şi stadiilor ulterioare de formare. Nu este o interogare specifică
doar tinerilor artişti, designeri, manageri de artă, ci interogarea
presantă a majorităţii tinerilor care vizează un spaţiu de existenţă
activă în societatea contemporană. Această întrebare indică un câmp
de probleme care vizează toate sectoarele din care se articulează
structura socială, cu instanţele/instituţiile ei organizatoare şi decizionale,
cu soluţiile sale spontane, cu experienţele alternative şi răspunsurile
provizorii.
Festivalul de proiecte Utopii contemporane propune un exerciţiu pentru
aceşti tineri preocupaţi de destinul lor individual, dependent de destinul
colectivităţii în dinamica structurărilor şi restructurărilor/deconstrucţiilor
ei actuale. Iar aceste exerciţii presupun, în primă instanţă, o înţelegere
pertinentă, a contextului, neomogen, constituit din segmente sociale
eterogene şi în alt plan din suprapuneri şi intersecţii de inerţii, conservatorisme
şi schimbări de perspectivă, rupturi de trasee axiologice, mutaţii
la nivelul gustului, resentimente şi aderenţe faţă de programe diferite de
ordin politic, cultural, eonomic, etc. Un amalgam de determinisme sociale,
etice, morale, estetice, educaţionale, controlate, desigur, de tensiunile
din nucleul politic care imprimă dominanta opţiunilor şi opoziţiilor.
Societatea contemporană românească, cu configuraţia sa specifică în
contextul esteuropean, participă la acelaşi tropism spre integrarea în expansiunea
globalistă occidentală, formulând propriile rezerve şi afirmări
localizante ca şi diversele grade de deschidere aculturantă, şi declinând
tendinţa integrativă în forme de pasivitate şi complezenţă faţă de modele
gata formulate, de stiluri, limbaje, comportamente şi chiar strategii,
tehnologii, industrii şi obiecte şi, în felul acesta, pe măsură ce câmpul
social se transformă, sub presiunea unor programe politice mai puţin
atente la contextul local decât la cel extern, internaţional, îngustând
astfel spaţiul pentru prestaţia autohtonă.

 © 2007 Artvis.